Imi cer scuze fata de cei care au criticat proiectul Candidatul Cetatenilor si pe care i-am contrazis. Am crezut sincer in acest proiect si m-am implicat in el cu tot ce am putut pana in ziua Forumului de candidati, cand m-am convins definitiv ca nu a fost realizat cum trebuie. Mi-am retras atunci candidatura, dar tot am participat la forumul care a avut loc dupa-amiaza.
Va povestesc mai jos cum a fost campania asta pentru mine. Si ce s-a intamplat la Forumul candidatilor. Credeti-ma, e palpitant!
Jurnal de campanie
Am auzit de campania "Candidatul Cetatenilor" la radio, in ziua in care s-a lansat (25 martie 2008). Cateva ONG-uri cautau un simplu cetatean, fara culoare sau istorie politica, pentru a-si depune candidatura ca si consilier local la sectorul 4. Mi s-a parut o idee buna si un proiect potrivit pentru mine, date fiind incercarile mele timide de pana acum de a ma revolta impotriva administratiei sectorului meu si nu numai (vezi Ghidul bunului cetatean). Am sperat ca voi putea fi mai eficienta in demersurile mele, fiind in interiorul sistemului si bucurandu-ma de un sprijin institutionalizat al societatii civile.
De pe site-ul campaniei am aflat ca oricine isi poate depune candidatura, ca va fi un vot online si ca primii 10 candidati votati vor concura apoi in cadrul unui forum cu cetatenii, unde va fi ales, tot prin vot, candidatul final. Megastar administrativ: imi place!
Am sunat la Institutul pentru Politici Publice, initiatorul campaniei. Mi s-a explicat ca suportul lor va fi mediatic (pun la dispozitie un site al campaniei si fac reclame in presa) si cu sfaturi utile in lupta cu birocratia.
Timp de cateva zile, am citit legislatie si am analizat situatia. Proiectul era tentant, dar timpul parea prea scurt, mai ales pentru ca trebuia sa strang multe semnaturi pe lista de sustinatori. Mai precis: 1% din numarul de alegatori din sectorul 4. Ceea ce inseamna, in 2008, aproximativ 2.800.
Cezar Petrescu spunea ca orice om e un cimitir de intentii nerealizate. Asa ca, pentru a nu inmulti locurile de veci din sufletul meu, am decis totusi sa incerc. Am scris materialele cerute de IPP. Mi-am incropit rapid acest site "electoral". Mi-am facut in Excell lista de sustinatori, dupa modelul din lege, am imprimat-o impreuna cu o suta de carti de vizita (tot "electorale") si am iesit in parcul Tineretului.
Intr-o ora am strans zeci de complimente si incurajari, dar doar 12 semnaturi (si din acestea doar 10 valide)... Oamenii ori se feresc sa isi dea adresa, ori nu isi stiu pe dinafara numarul buletinului, ori nu vor sa se amestece. De altfel, mi se pare usor nedrept ca un candidat independent sa aiba nevoie de liste cu date atat de precise, in timp ce orice partid politic, oricat de mic, poate propune liste intregi de candidati.
Ma aflam intr-un cerc vicios: pana nu eram selectata oficial, nu era intelept sa investesc multi bani intr-o campanie serioasa, cu echipa si promotionale, iar daca eram selectata nu imi mai ramaneau decat 6 zile pentru a strange semnaturile si pentru a completa si depune toate actele necesare. Deoarece banii nu sunt punctul meu forte in aceasta perioada a vietii mele, am decis sa astept.
In urmatoarele doua saptamani, am scris mult. Si pe site-ul meu, si organizatorilor, cu diverse sugestii de bun simt, si pe forumurile sau blogurile unde se discutase despre lansarea proiectului. M-am luptat in idei cu scepticii referitor la speranta de schimbare in bine a tarii noastre si cu dezamagitii de societatea civila si de organizatiile finantatoare ale proiectului. Le cer scuze si pe aceasta cale: se pare ca ei aveau dreptate.
Iar in aceste doua saptamani, regulile jocului s-au schimbat. S-a renuntat la votul online. E drept ca era si greu sa ii selectezi pe primii zece din cei doi (2) candidati inscrisi, dar eu aveam nevoie macar de un feedback de la cetateni privind sansele mele de reusita. Apoi s-a prelungit termenul de depunere a candidaturilor. Mediatizarea promisa fiind inexistenta, nu se mai inscrisese nimeni. Pana in ultima zi, cand s-a mai inscris cineva. Eram trei!
Ne-am intalnit, pe rand, cu organizatorii. Mi-au lasat impresia unei echipe in general tinere si motivate, care a facut eforturi sincere, dar si greseli de organizare. Increderea mea in proiect scazuse proportional cu numarul si persistenta in timp a acestor greseli. Mie imi place sa fac lucrurile bine, ori acest proiect nu era bine facut. Pacat de banii investiti in el!
Am pastrat totusi o mica speranta pentru Forumul de candidati, care urma sa aiba loc pe 14 aprilie. Dar cand am vazut ca nici in ziua respectiva nu aparea nici o stire nicaieri (nici macar pe site-ul Hotnews, care e unul dintre organizatori) si ca nu ajunsesera la mine in cartier pliantele sau afisele care fusesera tiparite pentru campanie, am hotarat ca nu vreau sa particip la un forum pentru cetateni unde nu vor fi prezenti cetateni. Si mi-am anuntat retragerea. Imi parea rau si pentru ca o resimteam ca pe o nereusita, si pentru ca lasam o impresie de neseriozitate, si pentru ca am investit timp, energie si multa emotie in acest proiect...
Forumul de candidati
Intr-o sala de facultate, erau (aproximarea imi apartine) vreo 30 de reprezentanti ai institutiilor organizatoare, vreo 20 de studenti si cateva cadre din Facultatea de Stiinte Politice de la "Dimitrie Cantemir", maximum 10 ziaristi, cei 2 candidati si eu.
Discursuri despre reusita proiectului (?), discursuri destul de goale de continut ale candidatilor, intrebari de la ONG-uri pentru candidati, raspunsuri vagi... Studentii vorbeau intre ei, plictisiti. Ziaristii bateau darabana pe carnetelele pe care nu aveau ce nota.
Am ridicat de cateva ori mana sa pun si eu intrebari. Dna. Violeta Alexandru (directoarea IPP si moderatoarea forumului) a spus ca nu m-a vazut. Eu spun ca as putea sa o cred. Discutiile se lungeau, cei care puneau intrebari mai intai comentau, eu auzeam din ce in ce mai greu din cauza galagiei din public - deodata, dna. Alexandru propune impartirea prin sala a buletinelor de vot: "Bifati optiunea dv. si peste 10 minute trecem cu urna sa strangem biletelele. Intre timp, discutiile continua".
Unul dintre defectele mele este ca sunt impulsiva. Dar zau daca mai puteam rezista. Am intrebat tare: "Nu credeti ca ar trebui ca mai intai sa se termine intrebarile, pentru ca cei din sala sa isi faca o parere asupra candidatilor si abia apoi sa se voteze?" Raspuns evaziv, cu evidenta neplacere.
Dupa un timp, vecina mea de scaun, o doamna linistita, pe care nu o cunosteam, a ridicat mana si i s-a acordat imediat dreptul de a vorbi. Iar dansa a spus: "Ii cedez timpul meu doamnei de alaturi". Si astfel am reusit si eu sa spun ceva.
Am incercat sa incep cu un comentariu, ca toti ante-vorbitorii mei. M-am prezentat ca fiind singurul cetatean simplu din sala, adica tinta de fapt a forumului. Studentii au tacut si mi-au zambit bucurosi ca si-a dat cineva seama ca au fost adusi cu arcanul acolo.
I-am intrebat pe candidati in ce masura se mai pot simti "candidatul cetatenilor" daca nu ii aleg cetatenii? Recunosc ca era usor retorica intrebarea. Si, cand am spus ca imi pare rau ca i-am combatut pe cei care spuneau ca este vorba, de fapt, de un candidat al ONG-urilor, am fost intrerupta de catre dna. Alexandru, care m-a somat sa pun o intrebare directa. (Uau! Stimata doamna, practicati cenzura in ONG-urile astea??!!)
Nu voiam circ, deci m-am conformat. L-am intrebat direct pe candidatul Daniel Niculaie daca intentioneaza sa renunte la serviciu sau la vreuna dintre cele 3 (!) facultati pe care le urmeaza in prezent, pentru a avea si timp sa se dedice sarcinilor de consilier. Raspunsul a fost negativ.
Trebuie sa recunosc ca am facut si un gest urat. Am spus ca, judecand dupa interventiile anterioare, nu cred ca multi din sala au citit materialele de pe internet. Si ca e pacat de munca tuturor. Si ca astfel ar fi putut vedea ca un om fara multa scoala (candidatul Robert Lupulescu, care are doar liceul) scrie mai corect gramatical decat cel cu patru facultati. Deci am incercat sa influentez votul unor oameni care ii judecau pe cei din fata lor doar dupa figura si cateva vorbe.
Am tacut apoi. Si l-am votat pe Robert pentru ca a avut curaj. Si bun simt sa trimita niste materiale ingrijite in campanie. Si nu l-am votat pe Daniel pentru ca eu cred ca daca nu scrii corect inseamna ca nici nu gandesti corect. Si pentru ca mi se pare impostura sa treci prin atatea scoli fara sa inveti nimic. Si pentru ca acum cateva zile, inainte sa-l cunosc, mi-a trimis cateva mesaje in care imi cerea informatii despre campanie, i-am raspuns la toate, iar cand i-am cerut si eu o informatie nu mi-a raspuns nici pana azi.
Dar a castigat, la distanta mare, Daniel Niculaie. Cel care merge la serviciu si la trei facultati. Cel care nu stie sa scrie corect. Cel care nu a avut absolut nimic concret de promis. Cel care seamana cel mai bine in discurs cu politicienii nostri. Si care nici macar nu locuieste in sectorul 4, ca sa fie in miezul problemelor. Si care...
Pe langa dezamagirea generala, am totusi si cateva ganduri bune. Pentru cei cativa reprezentanti de ONG-uri si ziaristi care au avut discursuri de bun simt (imi pare rau, nu am retinut decat numele lui Dan Tapalaga). Pentru reprezentantul EurActiv care a venit dupa mine, a incasat o groaza de critici la adresa organizarii si mi-a parut sincer intristat (nu-i dau numele, pentru ca si-a pus destul cenusa in cap). Si mai ales pentru doamna de langa mine: am aflat ca o cheama Ioana Bogdan, ca este asistent universitar la "Cantemir" si ca mi-a cedat dreptul ei la intrebare doar pentru ca asa i s-a parut normal, vazand ca nimeni nu vrea sa ma bage in seama. Aveti tot respectul meu, doamna!
Si acum?
Sunt dezamagita, dar nu foarte surprinsa. Si nu voi renunta sa traiesc ca un cetatean responsabil si implicat. Imi pare rau ca o voi face tot singura, ca si inainte. Dar nu cred ca o sa mai incerc curand sa ma aliez cu vreo organizatie din Romania.
Dl. Tapalaga spunea cu amaraciune ca ar fi vrut sa auda de la candidati promisiuni mai concrete si mai eficiente, chiar daca mai putin pompoase. De exemplu, ca isi vor face blog pentru a tine cetatenii la curent cu activitatea lor sau ca vor obtine o semaforizare acolo unde e necesar. Stimate domnule Tapalaga, eu le-am facut pe amandoua. Acesta e un blog pentru cetateni, pe care ma incapatanez sa-l numesc "site". Si cred ca e buna si "jalonizarea" de pe bd. Cantemir, care a fluidizat un pic traficul, pe care a facut-o Seful Brigazii Rutiere dupa ce am vorbit cu dansul la telefon.
Voi fi, deci, tot un simplu cetatean, care face mici lucruri bune pentru cei din jurul lui!
Aici sunt textele mele pe care le postasem inaintea Forumului, pe vremea cand eram putin mai naiva. Ele vor disparea in curand:
Candidatul Cetatenilor
Am vrut sa imi fac blog pe vremea cand cuvantul nu se inventase. Acum, toata lumea are blog, asa ca eu am site.
Imi place sa ma uit la lumea din jur si sa fac parte activa din ea. Gandesc mult, scriu mult si vreau sa ii fac si pe altii partasi la ideile mele. Dar, mai ales, imi doresc sa pot imbunatati viata altora.
In viitor, voi publica aici articole pe teme diverse si fotografii din lumea pe care o vad.
Acum, insa, am un proiect urgent: imi doresc sa fiu Candidatul Cetatenilor. M-am inscris in campania Institutului pentru Politici Publice, care isi propune, alaturi de mai multi parteneri din societatea civila, sa ajute un simplu cetatean sa ajunga consilier local la sectorul 4 din Bucuresti. Un cetatean fara interese proprii, fara apartenenta politica, care sa fie sincer interesat de administrarea eficienta a sectorului si sa se poata implica din tot sufletul in acest demers.
Pentru a reusi, am nevoie de aproximativ 3.000 de sustinatori. Adica 3.000 de inscrieri si semnaturi pe lista de sustinatori si 3.000 de voturi la alegeri, toate din sectorul 4. Timpul e scurt, efortul necesar e mare, implicarea afectiva, fizica si financiara pe masura. Pare o misiune imposibila, pentru cineva care vine complet din afara sistemului, pe ultima suta de metri.
Dar poate deveni posibila cu ajutorul vostru. De aceea, va rog sa va informati pe site-ul IPP (http://www.candidatulcetatenilor.ro), va rog sa imi dati semnaturile voastre daca voi avea nevoie de ele si, mai ales, va rog sa ma votati la alegeri.
Dati-mi un minut din viata voastra si va voi da 4 ani din a mea!
Alunita Voiculescu - alunita.voiculescu@yahoo.com
Acestea sunt CV-ul meu si planul de proiect cu care m-am inscris in campanie:
Plan de proiect - Aluniţa Voiculescu
"Candidatul cetăţenilor" se doreşte a fi o campanie împotriva mediocrităţii în politică. Mediocritatea nu poate fi învinsă prin mediocritate, aşa cum nici politicienii de azi nu pot fi concuraţi cu demagogie. De aceea, pentru a nu fi nici mediocră, nici demagoagă, nu pot afirma acum că am un proiect precis pentru sectorul 4, pe care ulterior să nu-l pot pune în practică.
În schimb, îmi cunosc foarte bine cartierul (Tineretului), mă uit în jurul meu şi vorbesc cu mulţi oameni, văd şi aud probleme peste tot, pentru multe dintre ele cred că am idei de soluţionare, îmi lipsesc doar deocamdată vederea de ansamblu şi cunoaşterea detaliată a pârghiilor care pot fi acţionate.
Ştiu şi că sunt suficiente foarte puţine lucruri, chiar aparent neimportante, pentru ca oamenii să fie fericiţi: un pom înflorit în faţa ferestrei, siguranţa găsirii unui loc de parcare la întoarcerea de la serviciu, linişte afară pentru a se putea odihni în propriul pat, încrederea că îşi pot lăsă copiii la joacă într-un mediu securizat sau că îşi pot cumpăra alimentele dintr-un spaţiu igienizat.
Acum pot promite doar un proiect de acţiune personală, pentru situaţia în care voi ajunge consilier:
- voi afla de ce nu există iniţiative de dezvoltare locală ale consilierilor, aşa cum este prevăzut în fişa lor de post;
- voi afla de ce se blochează puţinele iniţiative existente, astfel încât bugetele alocate nu sunt cheltuite decât o dată la 4 ani, şi anume în campania electorală;
- voi iniţia sau sprijini proiectele de care are nevoie sectorul 4;
- voi încerca să fiu un mediator apolitic între primar şi Consiliul Local, astfel încât să nu mai poată da vina unii pe alţii pentru blocarea proiectelor;
- voi dezgropa cererile cetăţenilor care nu au primit nici un răspuns de luni de zile, sau poate chiar ani;
- voi propune înfiinţarea unui birou de centralizare a informaţiilor, astfel încât cetăţenii să nu mai fie trimişi de colo-colo când au de rezolvat o problemă, pe motiv că "nu este de competenţa noastră";
- voi verifica de ce în sectorul 4 ambulanţa ajunge mult mai târziu decât în alte sectoare;
- voi verifica unde se ascunde poliţia comunitară, atât de prezentă pe străzi acum doi ani, când şi-au cumpărat maşini noi, şi atât de absentă acum, când s-au înmulţit atacurile la mine în cartier;
- voi verifica de ce sectorul 4 este cel mai murdar sector şi de ce nu se face reciclare;
- voi căuta spaţii pentru locuri de parcare şi voi propune ridicarea maşinilor ruginite care ocupă loc degeaba;
- voi propune organizarea unor pieţe săptămânale pentru micii producători privaţi, astfel încât aceştia să nu mai stea pe trotuare cu nişte paporniţe în faţă şi să încerce să fugă când apare vreun inspector care le face proces-verbal şi îi lasă în continuare acolo;
- voi propune, în funcţie de circumstanţe, reducerea numărului, respectiv, perfecţionarea angajaţilor Primăriei; nu este eficient ca din 6 funcţionare de la ghişeu să lucreze doar 3, iar acelea să nu ştie ce să îi răspundă unui cetăţean; de asemenea, este o ruşine ca funcţionarii din sectorul 4 să aibă cea mai înceată reacţie la evenimente neplăcute, cum a fost în cazul inundaţiilor;
- voi încerca să aflu de ce nu vine Primarul la audienţele legale cu cetăţenii;
- voi analiza atent fiecare cerere de amenajare a spaţiului public, astfel încât să nu se mai deschidă terase zgomotoase pe spaţiul verde dintre blocurile de locuit;
- voi insista pentru finalizarea proiectelor utile promise sau începute în campania electorală de către Primar şi niciodată finalizate (parcarea supra-etajată cu 1.000 de locuri de lângă Parcul Tineretului, racordarea la sistemul de canalizare a străzilor uitate de lume, recondiţionarea locurilor de joacă pentru copiii noştri sau vopsirea meselor de table şi de şah din parcuri, pentru pensionarii noştri);
- şi ultimul lucru, dar poate cel mai important: voi comunica permanent cu cetăţenii şi cu mass-media; în prezent, pe site-ul Primăriei sunt informaţii de acum doi ani, consilierii noştri nu şi-au depus rapoartele de activitate, iar primarul, pe care nu l-am văzut aproape niciodată în presă în timpul mandatului său, şi-a făcut acum, în campanie, site propriu cu proiectele sale, de parcă acestea ar fi personale şi nu ale unei instituţii pe care o finanţăm din banii noştri; la mine în cartier sunt locuri de afişaj abandonate, care pot fi folosite pentru informarea cetăţenilor, serviciul de comunicare al Primăriei trebuie să colaboreze cu cel informatic pentru actualizarea permanentă a site-ului instituţiei, iar site-ul meu propriu va fi alimentat periodic cu informaţii despre activitatea mea.
Nu m-am gândit niciodată să ocup o funcţie de Stat pentru că mi s-a părut echivalent cu a intra în politică. Ori personalitatea mea nu este potrivită cu peisajul politic din România. Dar campania "Candidatul Cetăţenilor" m-a făcut să îmi dau seama că nu e necesar să fii înregimentat politic pentru a administra sectorul în care locuieşti. Şi mă bucur că mai există optimişti care cred, ca şi mine, că se poate face primăvară cu o singură floare.
Până acum, m-am implicat permanent în acţiuni mai mici sau mai mari, în scopul de a îmbunătăţi cumva viaţa celor din jur:
- am un zâmbet şi o vorbă bună pentru fiecare vecin întâlnit;
- încerc întotdeauna să dau informaţia utilă sau sfatul necesar oricui îmi cere sprijinul;
- nu dau niciodată şpagă şi nici nu aş primi vreodată;
- am fost în audienţă la primarul sectorului 4, dl. Adrian Inimăroiu, şi l-am rugat personal să-şi dea demisia pentru că nu este bun ca primar;
- am oferit Primăriei Capitalei un software gratuit, de interese public, dar acesta nu a fost instalat probabil din cauză că nu am dat şi şpagă pe deasupra;
- am iniţiat modificarea unei legi a României, care era formulată deficitar;
- am fost scuipată de un taximetrist căruia încercam să îi explic politicos că încălcase regulile de circulaţie;
- am obţinut o reglementare utilă a traficului pe bd. Dimitrie Cantemir în urma unui email adresat Şefului Brigăzii Poliţiei Rutiere;
- am scris CNA-ului şi realizatorilor emisiunilor televizate care aveau potenţial dăunător pentru telespectatori.
Poveştile pe larg şi alte fapte utile pot fi găsite pe site-ul meu, www.alunitza.ro.
De acum încolo, sper să pot acţiona mai eficient, în cadrul unui sistem organizat şi cu sprijinul concetăţenilor mei. Dar, pentru aceasta, voi avea nevoie de semnăturile voastre pe lista de susţinători şi de votul vostru la alegeri.
Dacă nu voi reuşi, voi continua să fac ceea ce am făcut şi până acum, şi anume să mă implic, în limitele competenţei mele, de fiecare dată când va fi necesar, pentru îmbunătăţirea vieţii noastre, a tuturor. Şi mi-ar plăcea să am un şi câştig din această aventură: să fiu, pentru cei care citesc aceste rânduri sau alte lucruri pe care le voi publica, un exemplu de implicare dezinteresată în probleme sociale, o dovadă că se poate trăi corect într-o lume de multe ori incorectă şi că oricine poate face bine celor din jurul lui.
Daţi-mi un minut din viaţa voastră şi vă voi da 4 ani din a mea!
|
