In 2006, am solicitat o audienta la primarul sectorului 4, Adrian Inimaroiu. Am specificat in cerere ca doresc sa il īntreb de ce nu isi da demisia, pentru ca este evident nepotrivit pentru functia de primar. Mi s-a replicat ca acesta nu este un motiv valabil pentru o cerere de audienta si ca ar trebui sa am o problema personala si concreta. Nu aveam nici o problema personala. Doar ma uitam cum se duce de rapa cartierul meu, Tineretului, altadata infloritor. Sau ma uitam pe site-ul Primariei sectorului 4, unde nu apareau rapoartele de activitate ale consilierilor si nici vreo actiune importanta pentru cetateni. Sau ma uitam, pur si simplu, la televizor, si vedeam cum, in perioada inundatiilor, in sectorul meu s-a actionat cel mai ineficient, iar primarul era plecat in vacanta. Am insistat, totusi, si am reusit sa obtin programarea pentru audienta.
In ziua si la ora programate, am asteptat pe holurile Primariei, impreună cu alti cativa cetateni, in picioare si paziti de un politist comunitar. Erau si oameni in varsta, erau si copii mici. Am aflat cu surprindere ca unii cetateni erau la a doua programare, altii la a treia, ba unul era chiar la a unsprezecea. Primarul nu venise niciodata. Nimeni nu protesta, nimeni nu se plangea ca bate drumul degeaba sau ca sta in picioare. Am intrat in sala de audiente, unde niste angajate ale Primariei īl asteptau si ele pe primar, discutand despre coafuri. Am luat de acolo un scaun, pe care am stat aproape 3 ore. Apoi am fost anuntati ca primarul nu vine si ca putem face o reprogramare. Ceilalti au plecat resemnati, eu am ramas, cerandu-le functionarilor sa imi dea o dovada in scris ca primarul nu a ajuns la orele de audienta legale. In 5 minute, primarul ma putea primi.
Cand i-am anuntat motivul vizitei mele, a zambit, mi-a multumit pentru sinceritate si mi-a desfasurat in fata niste planse cu planurile lui pentru viitorul sectorului. Mi-a spus ca a lucrat mult la ele, ca nu sunt inca definitivate si ca sunt prima care le vede. S-a plans de lipsa de cooperare a Consiliului Local, care se opune sistematic initiativelor lui. Iar cand l-am intrebat punctual cum are de gand sa rezolve problemele concrete ale cartierului meu, a spus, tot punctual, ca nu sunt de competenta lui nici starea jalnica a parcului Tineretului, nici invazia carutelor de romi galagiosi in cautare de fiare vechi, nici autoturismele ruginite care ocupa locuri de parcare, nici prestatia slabă a REBU, nici...
In schimb, a venit cu mine sa vada cartierul cu ochii lui. Intr-o jumatate de ora, politistii ii gonisera pe comerciantii ilegali, iar gunoierii facusera zona luna. Ne-am plimbat vreo ora prin cartier, cu un alai de consilieri, au fost notate potentiale locuri de parcare, arbori in pericol de a se prabusi si borduri care trebuiau reconstruite.
Si atat. Nu am mai auzit nimic despre dl. Inimaroiu pana cand si-a inceput campania electorala, acum cateva saptamani. Moment in care s-au gasit brusc si banii necesari pentru a curata spatiile verzi, a asfalta strazile si a dota locurile de joaca pentru copii. Prima actiune vizibila dupa 4 ani.
sus
• Cum am oferit Primariei Generale a Capitalei un software gratuit, de interes public. Dl. Basescu l-a vrut, Directia Informatica nu l-a folosit niciodata.
In 2001, contabila firmei mele trebuia sa discute cu un functionar al Primariei Generale a Capitalei intr-o problema profesionala. A cautat zadarnic sa afle coordonatele cuiva care ar fi avut competenta in problema respectiva. Suparata, i-a scris un email primarului general de la vremea respectiva, dl. Traian Basescu, in care ii spunea ca e o rusine ca Primaria sa nu aiba pe site organigrama institutiei, astfel incat sa le poata oferi cetatenilor informatii rapide si fiabile. Si i-a mai spus ca firma noastra produce o aplicatie de organigrama pe care i-am putea-o pune la dispozitie.
A doua zi, contabila mea a venit imbujorata la mine in birou si mi-a spus ca dl. Basescu ne-a invitat, prin raspuns pe email, la o intalnire pe aceasta tema. Intalnirea a durat 5 minute. I-am facut dlui. primar o demonstratie a programului, dansul a considerat ca ar fi utila Primariei, iar noi i-am oferit-o gratuit, doar pentru a putea avea o referinta importanta pentru alti clienti.
Au urmat cateva luni de programare, de adaptare a programului pentru cerintele specifice ale Primariei, de training pentru angajati - toate gratuit. Organigrama nu a aparut insa niciodata pe site-ul Primariei.
Dupa cateva luni, am participat la o conferinta a informaticienilor din Administratia Publica, desfasurata la Sinaia. Iar dupa cateva discursuri ale reprezentantilor diferitelor Primarii din tara, care se plangeau cu totii de lipsa bugetelor pentru implementarea unor aplicatii necesare, m-am ridicat si am intrebat de ce se refuza atunci aplicatii gratuite. Nu a avut cine sa imi raspunda, deoarece sefa Directiei Informatice din Primaria Generala nu era in sala. Si nici nu a venit la vreuna dintre sedinte, desi era inscrisa la conferinta si cazata, pe banii contribuabililor, la un elegant hotel din statiune.
In schimb, in pauza conferintei, am fost inconjurata de mai multi participanti, foarte amuzati de interventia mea. Mi-au spus ca eram un specimen ciudat si singular, care nu stia ca in tara asta nu poti sa dai ceva gratuit Statului fara sa-i dai si spaga. Asa si era: nu stiam.
In 2004, am vandut aplicatia de organigrama Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, ceea ce a dus la utilizarea ei obligatorie in toata administratia tarii (deci inclusiv in Primaria Generala). Pe bani destul de putini, e drept, dar totusi fara nici cea mai mica spaga.
sus
• Iata care ne sunt candidatii la alegerile locale din 2008
Dupa cum era de asteptat, si campania electorala de anul acesta a inceput inainte de campania electorala. Astfel incat am avut dreptul la felicitari de Craciun de la un consilier local de care nu auzisem niciodata, de la un potential primar al Capitalei si chiar de la un candidat la Primarie dintr-un alt sector decat cel in care locuiesc.
Prin februarie, am fost anuntati printr-un afis lipit la avizierul blocului ca suntem asteptati la o intalnire cu consilierii locali PD-L. In ziua si la ora promisa, cei doi domni au venit pe aleea mea, unde erau adunati vreo douazeci de oameni (majoritatea in varsta), au impartit calendare cu pozele lor si au inceput sa discute oarecum la gramada despre diferitele probleme ale celor prezenti: locuri de parcare lipsa, gunoaie neridicate, cererea depusa acum doi ani la Primarie care inca asteapta raspuns, promisiunea neonorata a primarului de acum patru ani ş.a.
Am discutat si eu cu unul dintre consilieri - cel care va candida probabil la Primaria sectorului 4. I-am marturisit ca eu nu am o problema personala, ci una generala, cauzata de lipsa de actiune a Primariei in interesul cetateanului si l-am intrebat ce a facut dansul personal pana acum in functia de consilier. Mi-a raspuns cu vesnica scuza ca Primarul se opune hotararilor Consiliului si ca insisi consilierii se saboteaza intre ei, date fiind apartenentele lor politice diferite. A se traduce prin: "Nu am facut nimic".
Spre surprinderea mea, in jur se facuse liniste. Am continuat cu intrebarea: "Si ce aveti de gand sa faceti daca veti fi ales primar?". Raspunsul a inceput cu:" PD-L va..." L-am intrerupt si l-am rugat sa vorbeasca la persoana I. Nu ma intereseaza ce promite partidul lui, ci ce anume vrea un OM sa faca. Domnul consilier a zambit si a facut un efort vizibil sa vorbeasca in numele lui, dar nu a spus nimic concret. Mi s-a parut un om recuperabil. Dar oare il voi vota, stiind ca face parte dintr-un partid fara doctrina clara (si democrat, si liberal???) si cu conducatori neseriosi, oportunisti si dictatoriali?
Am plecat dezamagita de la intalnire. Cativa pensionari derutati de discutie au venit dupa mine cu hartiute pe care isi scrisesera necazurile. Le-am explicat ca nu eu eram candidatul, ci domnul care nu putuse promite nimic...
Prin martie, a fost randul consilierilor PNL. La 11:00 dimineaţa, zeci de tineri cu pelerine galbene au impanzit cartierul. O fata mi-a sunat la usa, mi-a dat calendare cu poza candidatului si mi-a spus ca va veni si dansul mai tarziu pe alee sa discute cu noi. Ora nu era inca foarte clara: "Pe la 14:00". Nu a venit.
A doua zi, i-am scris un email domnului consilier, pe adresa tiparita pe calendarul de campanie:
"[...] Ieri la 11:00 mi-a sunat la usa echipa dv. de campanie si mi s-au dat calendare de care nu mai am nevoie la mijlocul lui martie. As fi preferat sa primesc o hartie cu ideile dv. din programul de viitor potential primar.
Mi s-a spus ca urmeaza sa veniti aici "nu stiu exact, pe la ora 14:00". Nu ati aparut pana la ora 18:00, cand am renuntat sa ma mai uit pe geam. In tot acest timp, tinerii din echipa, prost sau deloc informati, v-au asteptat in ploaie. Asta dupa ce au aruncat prin tot blocul acele calendare inutile.
In concluzie, va anunt ca v-ati inceput prost campania electorala si va rog sa nu contati pe votul meu. [...]"
Si cireasa de pe tort a fost mesajul de eroare primit inapoi: adresa respectiva NU EXISTA. Am cautat pe site-ul PNL, domnul cu pricina nici nu era trecut la candidati.
Imi este aproape indiferent ce apartenenta politica au cei care imi administreaza tara, orasul sau sectorul, tot ce imi doresc este ca OAMENII respectivi sa faca (si) treaba in interesul cetateanului. De aceea imi pierd timpul in discutii si corespondenta cu ei, incerc sa critic constructiv si, acolo unde mi se cere acest lucru, sa fac sugestii tuturor.
sus
• Cum isi pierd timpul inaltii functionari de Stat sa raspunda (complet aiurea) la simple cereri de informatii uzuale de la cetateni
In vara lui 2004, voiam sa plec in vacanta spre Vest, cu masina proprie. Cu cateva zile inainte, la televizor se aratau in continuu imagini de la vama din Nadlac, care era extrem de aglomerata, asa ca am trimis un email la adresa de contact de pe site-ul Directiei Vamilor, cu doua intrebari simple: "Credeti ca e cazul sa ies din tara prin alt punct vamal decat Nadlac si, daca da, pe unde anume?". Iata ce raspuns am primit:
"AUTORITATEA NATIONALA DE CONTROL
AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR
[...] Nr. inregistrare: [...]
Catre [...],
Cu referire la solicitarea dvs. adresata prin posta electronica Autoritatii Nationale a Vamilor, privind transmiterea unor informatii referitoare la itinerariul pe care trebuie sa-l parcurgeti pentru a parasi Romania, cu destinatia Ungaria, va facem cunoscut urmatoarele:
In conformitate cu prevederile vamale prevazute in legislatia vamala in vigoare - respectiv Codul Vamal al Romaniei adoptat prin Legea nr. 141/1997 si Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei aprobat prin H.G. nr. 1.114/2001, persoanele interesate au dreptul sa solicite, in scris, autoritatii vamale, relatii si informatii privind aplicarea reglementarilor vamale, justificand interesul obtinerii acestora prin precizarea clara a operatiunii de comert exterior ce urmeaza a fi realizata - respectiv indicarea exacta a felurilor de marfa prin enumerarea denumirii comerciale a acestora sau similar, documentatii privind tipul marfii si principalele caracteristici tehnice si comerciale ale bunurilor care fac obiectul tranzactiei, destinatia marfii, certificate de conformitate, analize de laborator etc. Conform art. 3 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al Romaniei, relatiile si informatiile solicitate autoritatii vamale se pot referi doar la aplicarea reglementarilor vamale si a tarifului vamal.
Ca urmare a celor de mai sus, precum si avand in vedere faptul ca este imposibil de prevazut care va fi nivelul activitatilor desfasurate in viitor, in cadrul unui Punct de trecere a frontierei va aducem la cunostinta ca nu putem oferi astfel de informatii. In consecinta urmeaza ca dvs. in functie de momentul si locul plecarii, de starea tehnica a autovehicului, de conditiile de circulatie pe drumurile publice etc., sa procedati la identificarea propriului itinerar prin care urmeaza sa parasiti Romania.
SECRETAR DE STAT DIRECTOR ADJUNCT
[...] [...]"
Repet: era vorba de un simplu turist cu o masina care intreba pe un site public pe unde ar putea iesi din tara ca sa nu stea la cozi...
Pana la urma am iesit pe la Turnu :-)
sus
• Cum isi pierd timpul alti inalti functionari de Stat cautand sa se razbune pe contribuabilul care a indraznit sa semnaleze o problema in activitatea lor
Pe la inceputul mileniului, se faceau primii pasi pentru informatizarea sectorului fiscal. Astfel, Ministerul de Finante distribuia contribuabililor un program prin care acestia trebuiau sa-si depuna declaratiile in forma electronica. Bineinteles ca acesti primi pasi erau chiar niste pasi de bebelus, in sensul in care contabila firmei trebuia sa se duca la Administratia Financiara cu o discheta goala, pe care era inregistrat programul, se intorcea la firma, instala programul, completa rubricile si ducea inapoi la Administratie o alta discheta.
Spre surpriza noastra (neplacuta), programul primit de la Administratie era virusat. Calculatorul de la Contabilitate a fost dat peste cap, dar aveam norocul sa activam, totusi, intr-o firma de informatica, asa ca problema a fost remediata de colegii mei.
Pentru a evita ca si alte firme sa aiba necazuri, am semnalat incidentul unei asociatii profesionale din care faceam parte, pentru ca ei, la randul lor, sa verifice situatia. Asociatia s-a multumit sa faca forward mesajului meu, fara stirea mea, la Minister.
Patru pagini! Atatea am primit intr-o scrisoare adresata firmei mele de catre un Secretar de Stat de la acea vreme. In primele trei, se insirau intr-un infinit si alambicat limbaj de lemn, rezultatele unui control pe care il efectuase asupra istoricului de contribuabil al firmei noastre. Avusese ghinion: nu aveam datorii, nu aveam penalitati, fusesesem in regula. Dar tot gasise el o zi de intarziere in peste 10 ani de activitate (dar si aceea justificata de cererea unor acte suplimentare in ultimul moment).
Pe masura ce citeam, eram din ce in ce mai nedumerita: de ce mi se trimisese o astfel de scrisoare, fara legatura cu nimic? Raspunsul a venit pe ultima pagina, in care, intr-un scurt paragraf, mi se comunica faptul ca era imposibil ca vreo discheta plecata de la ei sa fi fost virusata, dar ca vor verifica. Punct.
Oare cate ore platite de contribuabili s-or fi pierdut cu controlul respectiv? Dar cu redactarea infinitei scrisori? Si de ce nimeni nu poate accepta ideea ca a gresit? Sau de ce nimeni nu isi asuma responsabilitati? Si de ce, in loc sa rezolve punctual o problema, primul gand al functionarului a fost sa verifice daca nu ma poate infunda pe mine cu ceva? Si, in general, de ce?...
sus
• Cum am propus si obtinut modificarea unei legi formulate deficitar
In 2001, a fost promulgata o lege foarte utila pentru sectorul informatic, si anume cea prin care programatorii erau scutiti de impozitul pe salariu. A fost o actiune sustinuta de asociatiile de profil si, in special, de dl. deputat Varujan Pambuccian, seful comisiei TIC din Camera Deputatilor.
Toate bune si frumoase, doar ca formularea textului legii in sine era destul de ambigua, iar conditiile cumulative impuse o faceau posibil de aplicat doar la un numar extrem de mic de cazuri.
Pe dl. Pambuccian il vazusem la diverse intalniri de afaceri inainte de alegeri, unde ne promisese sprijinul sau. Drept urmare, l-am votat, desi nu am pic de sange armenesc in vene, iar dansul candida din partea acestei minoritati. Si bineinteles ca am folosit acest argument atunci cand i-am scris un mesaj in care ii aduceam argumentele mele in favoarea modificarii textului de lege. Suna destul de "americaneste" mesajul meu ("Domnule deputat, eu v-am votat, acum e timpul sa ma ajutati si dv."), dar a functionat: ne-am intalnit, am discutat, iar legea s-a simplificat astfel incat sa fie functionala la un nivel mai larg.
Nu stiu daca aceasta lege mai este in vigoare sau nu, dar pentru cativa ani, cu siguranta, ea ne-a mentinut in tara multi informaticieni valorosi.
sus
